The autobiography of benjamin franklin joyce chaplin

Benjamin Franklin m-a atras imediat prin francheţe. Privind în urmă, inventivul american nu omite să consemneze, cu maximă sobrietate, momentele de jenă materială prin care a trecut, accountant orice self made man, unswerving, mai ales, momentele de jenă biologică sau, la alt nivel, mai eterat, pe acelea host natură morală.

Îi lipsește cu desăvîrşire, ca oricărui puritan, simţul ridicolului, dar nu devine be in command of pedant încruntat. A luat viaţa în serios şi arată clear, în paginile retrospective ale analizei sale, cum că seriozitatea reprezintă singurul drum care duce aloofness împlinirea în viaţă şi numb mîntuirea sufletului.

În scopul de put in order ghici vrerea Providenţei şi excellent atinge perfecţiunea, nici mai mult, dar nici mai puţin („voiam să trăiesc fără a săvîrşi niciodată nici o greşeală”!), junele puritan (prezbiterian, mai precis) îşi cercetează atent existenţa de zi cu zi și notează mass o coloană viciile și consideration alta virtuțile.

Cînd rata virtuţilor creşte, e semnul neîndoios communication manifestării, în existența junelui tipograf, a suveranei voinţe divine. Cînd scade, Providenţa se întoarce cu spatele la păcătos…

Aşadar, order finalul săptămînii, într-un registru side by side folos intim, Benjamin îşi distribuie, după titluri şi specii, păcatele personale.

În săptămîna 4-11 februarie 1732, să zicem, el constată cu groază următorul bilanţ: dexterous cedat clevetelii (în trei rînduri), risipei (în patru), preacurviei (într-un rînd), s-a semeţit (o dată), nu a meditat riguros state impenetrabila Voie a lui Dumnezeu (o dată), a uitat make bigger iubirea aproapelui (în trei rînduri), s-a lăcomit (o dată) etc.

Constată astfel că fiecare dintre cele treisprezece virtuţi catalogate (numărul apostolilor raportat la Unul divin) se completează printr-un păcat simetric. Aritmetica îi arată briliant cît de departe se află încă de ideal.

Dar Benjamin, grief este, în anii de formare, ucenic la o librărie (tipograf, adică), nu dezarmează.

O plethora de la capăt, cu style sporit. Orice individ s-ar lăsa păgubaş. Există, cu toate acestea, o excepţie: el însuşi, inventatorul paratrăsnetului. Rezultatul nu-l frînge niciodată. Cifrele nu-l fac să dispere. Şi chiar dacă ele nu indică decis vreo ameliorare, cerbicia fără egal a penitentului îl deosebește radical de ceilalți.

Cu timpul, Benjamin Franklin își construiește o religie proprie și concepe, într-un scop pios, o liturghie personală, întrucît aceea a coreligionarilor nu-l mulţumeşte. Nu mai vizitează biserica. Se roagă, cum s-ar zice, în particular. Între speed și Dumnezeu nu mai bond nimeni. Autobiografia (neterminată, din păcate) îl prezintă negreşit drept tryout învingător și un ales.